În urmă cu câteva zile am fost la Sfinx. Atunci când ne-am oprit să stăm pe iarbă câteva momente, cineva mi-a dăruit o floare de nu-mă-uita. Mi-a plăcut foarte mult pentru că nu mai văzusem una în realitate. Peste 2 minute ne-am ridicat și am început să coborâm din nou muntele. Pe drum am realizat (prea târziu) că săvârșisem o faptă incredibilă: când am plecat, am uitat floarea de nu-mă-uita! 😳
Nu-mă-uita
de către
Etichete:
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.