floarea nu-mă-uita

Nu-mă-uita

În urmă cu câteva zile am fost la Sfinx. Atunci când ne-am oprit să stăm pe iarbă câteva momente, cineva mi-a dăruit o floare de nu-mă-uita. Mi-a plăcut foarte mult pentru că nu mai văzusem una în realitate. Peste 2 minute ne-am ridicat și am început să coborâm din nou muntele. Pe drum am realizat (prea târziu) că săvârșisem o faptă incredibilă: când am plecat, am uitat floarea de nu-mă-uita! 😳


Publicat/Actualizat pe

în categoria

de către

Etichete:

Comentarii

Lasă un răspuns